Cum sa dai lovitura cu detergenti industriali

Idei de afaceri: Cum sa dai lovitura cu detergenti industriali

CATEGORII: Curatenie

In 1994, considerand ca pe piata nu era o oferta prea mare de detergenti lichizi de uz industrial, O.C., impreuna cu patru asociati, infiinteaza la Constanta o firma avand ca obiect de activitate productia de detergenti si substante tehnice pentru intretinerea echipamentelor de la bordul navelor. Unele dintre aceste substante se puteau utiliza si in alte domenii terestre, pentru intretinerea unor echipamente industriale.
Capitalul de inceput a fost de cca 1.500 $, din care 1.000 $ s-au folosit pentru cumpararea de materii prime si 500 pentru dotarea cu utilaje. “Ne-au ajutat foarte mult firmele din afara (Norvegia, Suedia, Germania) de unde ne aprovizionam cu materii prime. Ele ne-au pus la dispozitie si documentatia despre utilaje, si tehnologia necesara fabricarii detergentilor”, spune O.C. “Utilajele le-am facut singuri, in sensul ca am cumparat toate elementele componente si le-am ansamblat. Spatiul pe care l-am folosit (110 mp), l-am inchiriat la un pret mic de la o intreprindere care producea prefabricate din beton.”
In 6 luni totul a fost gata si au inceput productia. “La inceput tratam cu fiecare client in parte si detergentul il faceam in functie de destinatie. Apoi am inceput sa lucram numai pe baza de comenzi, iar stocurile erau foarte mici, maximum o tona pentru fiecare produs.”
Capacitatea de productie era de circa 8-10 tone detergent pe zi, un nivel foarte bun daca tinem cont ca firma avea doar 10 angajati, inclusiv cei 5 asociati. Doi dintre asociati lucrau efectiv in hala de productie, iar ceilalti se ocupau de problemele economice, tehnice si administrative.
“In lume sunt 7-8 firme producatoare de asemenea detergenti, concerne mari, iar trei dintre ele erau prezente si in Constanta”, explica O.C. “Preturile noastre erau mai mici cu 50%, dar pentru ca nu aveam un nume, nu puteam sa vindem cum am dori. La aceasta se adauga faptul ca navele erau mai putine, iar banii disponibili pentru acest gen de lucrari putini si ei, desi beneficiarii realizau ca de aceste lucrari depindea viata navei.”
Din anul 1998, firma a incercat sa se diversifice, producand si detergenti de uz casnic, unul pentru vesela si altul universal. “Daca pentru detergentii de uz industrial problema ambalajului nu se punea, la detergentii casnici ea era foarte importanta. Pe langa aceasta, era nevoie si de multa publicitate, de foarte multi bani. La detergentii industriali am reusit sa fim pe primul loc pe piata locala, dar la cei casnici am castigat cu greu 15% din piata. Mi s-a intamplat sa ma duc la unele firme cu mostre, sa le placa calitatea, iar cand au vazut ca pretul este mic, mi-au spus ca nu mai au incredere si vor lua de la alte firme. Au mai fost si unele situatii cand mi s-a spus ca produsul este prea bun pentru locul respectiv. O oferta de sampoane la pliculete facuta la un hotel a fost refuzata pe motiv ca era prea scumpa. Le-am oferit pliculete cu sampon de folosinta unica, 1 $ pe luna per camera de hotel, cate doua pliculete zilnic, si mi-au spus ca era prea scump.”

In ciuda dificultatilor, firma a reusit sa nu aiba restante la credite, ba chiar le-a platit in avans. O.C. ar mai fi dorit sa obtina credite pentru investitii, dar conditiile nu erau favorabile: “Chiar daca la unele banci conditiile de creditare ar fi fost mai acceptabile, te loveai de volumul mare de hartii si de aprobarile pe care trebuia sa le obtii. Iar la bancile unde se lucra operativ, conditiile pe care ti le puneau erau foarte proaste, iar comisioanele mari. Mai mult, mi se cereau comenzi si contracte de desfacere a produselor. Asta nu reprezenta o garantie, ca puteam sa fac rost de cateva stampile si sa “fabric“ cate contracte vroiam eu. Atunci obtineai mai repede un credit pentru un import, decat pentru o investitie“.

Sursa: Ideideafaceri.ro