Info Curatenie

„Buna ziua, am venit cu dezinsectia!” este o replica pe care cei mai multi dintre noi o cunoastem si o uram. Indivizi dubiosi, imbracati in halate soioase, suna pe la usile apartamentelor de bloc, acolo unde nu este interfon, si stropesc cu apa prin colturile casei, dupa care pretind taxe uriase. Aceasta este conceptia noastra, cu care se lupta firmele DDD (dezinsectie, deratizare, dezinfectie). De cativa ani buni s-a format o piata in acest domeniu, pe care activeaza, alaturi de escrocii care „stropesc cu apa”, societati comerciale serioase, cu echipamente si puncte de lucru amenajate corespunzator din punct de vedere sanitar.

Informatii pe scurt:
Ideea……………………………..oferirea de servicii de dezinsectie, deratizare si dezinfectie (DDD) la un nivel profesionist
Investitia initiala minima…………aproximativ 4.500 de euro, necesari achizitionarii unei aparaturi profesioniste si a unui mijloc de transport auto
Clientii potentiali………………….societatile comerciale care sunt obligate prin lege sa efectueze operatiuni DDD in mod periodic, dar si persoane fizice
Situatia pietei……………………piata este saturata, dar acest lucru se va schimba o data cu modificarea legislatiei in sensul alinierii la standardele de calitate europene. Multe asociatii familiale si firme din domeniu ori isi vor schimba modul neprofesionist de lucru, ori vor disparea pur si simplu de pe piata
Cifra de afaceri anuala ………………………………………………30.000-50.000 de euro
Factori de succes………………...implicare, reclama, dar mai ales calitate si comportament profesional, pentru ca potentialii clienti sunt reticenti din cauza perioadelor in care aceste servicii s-au facut intr-un mod neprofesionist
Factori de risc…………………..perioadele de iarna, cand lucrarile sunt rare (dispar insectele), migratia de personal

Doi intreprinzatori, doua povesti de succes
Leonard Mihai si Sylviu Kumbakisaka au amandoi studii de Drept. Nu au profesat in domeniu prea mult timp, s-au reorientat spre domeniul dezinsectiei, deratizarii si dezinfectiei si si-au deschis fiecare cate o firma de profil, Igiena Serv, respectiv Primosal. Leonard Mihai: „Ideea mi-a venit de nevoie, ca nu prea aveam ce sa fac altceva. Mai lucrasem asta inainte, in timpul facultatii, cand nu prea aveam bani. Un prieten de-al meu de pe vremea aceea lucra la o frma care presta aceasta activitate la Primarie. Pe el l-au dat afara la un moment dat si nu avea ce sa faca, asa ca am inceput sa lucrez cu el pe cont propriu. Am mers asa vreun an de zile, se castiga foarte bine. Dupa aceea, i-am propus sa facem o firma impreuna, desi intre timp noi ne angajasem la un notariat.” Cariera notariala a celor doi nu a durat prea mult. „I-am propus prietenului meu sa facem o firma de dezinsectie. A fost de acord, dar la modul de a nu se implica in nici un fel in acte. Atunci am facut eu firma, ca asociat unic.”, isi aminteste Leonard Mihai.

Sylviu Kumbakisaka, al carui nume exotic se datoreaza originii zaireze a tatalui sau, a ajuns in domeniu pur intamplator. „In realitate nu am vrut neaparat sa fac asta, am incercat impreuna cu asociatul meu sa facem o afacere si, din auzite, am ajuns la asta. Am angajat atunci oameni si nu ne ocupam noi efectiv, noi doar verificam lunar cum stau lucrurile. Dupa trei luni de zile eram falimentari, nu mai aveam nici un leu. Atunci m-am hotarat eu sa renunt la ceea ce faceam, eram consultant juridic, si sa ma ocup personal de afacere.”.
Pregatirea juridica i-a ajutat fara indoiala pe cei doi cand a fost vorba sa-si dechida firmele. „Primii pasi au constat in batutul la usile autoritatilor, unde am gasit sprijin. Le-am cerut consultanta, am platit toate taxele pentru consultanta si au au venit si mi-au spus: «Aici e nevoie de un bazin de neutralizare, aici e nevoie de un fiset metalic pentru echipamente, aici e nevoie de o magazie securizata unde se vor tine substantele, aici e nevoie de o aerisire pentru ceea ce se degaja de la substante, e nevoie de un registru pentru substante etc.» In momentul in care am indeplinit toate conditiile, procedura de autorizare a fost chiar simpla.” Nu a fost insa suficient sa-si autorizeze firma din punct de vedere sanitar-veterinar prin Biroul Unic de Inregistrare, mai era nevoie si de o autorizatie din partea Directiei de Sanatate Publica, pe care insa o obtinuse anterior cand ceruse avizarea. „Am aflat ca era nevoie de o autorizatie si de la Politie referitoare la controlul substantelor toxice, Primarie, Pompieri etc.”, explica el 

Leonard Mihai: „Am cunoscut un proprietar de hotel, care ne simpatiza si care ne-a spus ca ii trebuie un contract pentru dezinsectie, cerut de Sanepid, cum se numea atunci. Primise deja o amenda si, daca isi facea acest contract, platea numai jumatate. Nu aveam cum sa fac contract daca nu aveam firma. Valoarea contractului era de 30.000.000 la vremea aceea, in 1999. 2.500.000 m-a costat infiintarea firmei. In plus, existau si alti clienti, o serie de banci, institutii bugetare, nu puteai sa lucrezi fara sa ai firma. S-ar fi putut lucra in acest fel la magazine mai mici sau la particulari, dar ar fi trebuit sa lucrezi mai ieftin si nu era rentabil. In plus, neexistand garantie, ar fi trebuit sa astept o saptamana sau doua ca sa vada clientul ca a avut reuzultat ceea ce am facut si de-abia dupa aceea as fi luat banii.”
Inceputul nu a fost lipsit de greutati: „Am avut o problema legata de numele firmei. Am vrut sa numesc firma «Sanepid Bucuresti SRL». Un prieten de-al meu facuse asta, cu numele «Sanepid Romania SRL», si am zis sa fac si eu acelasi lucru. M-au chemat insa la Directia de Sanatate Publica si mi-au spus ca denumirea poate induce in eroare clientii. Era adevarat. Pe atunci aveam agenti care mergeau din magazin in magazin si prezentau oferta noastra. La un control al DSP Bucuresti, inspectorii au vazut probabil un proces verbal de la noi si m-au chemat sa schimb denumirea firmei, ceea ce am si facut. M-am gandit foarte bine si am gasit Igiena Serv si imi place foarte mult. Daca te uiti in domeniul asta, am cel mai frumos nume.”
Daca Leonard Mihai a avut mai intai clientul si apoi firma, pentru Sylviu Kumbakisaka a fost invers. „Pentru inceput (1999-2000), am ales potentialii clienti dintre firmele din industria alimentara, importatori, distribuitori, magazine, supermarketuri, producatori de carne, mici abatoare. I-am ales pentru ca, prin lege, ei au obligatia de a efectua astfel de operatiuni si ne-am dus si ne-am prezentat. Am facut, cred, 100 de prezentari si am avut norocul sa inchei 30 de contracte, de valoare foarte mica, ce-i drept, dar incet-incet, prin mentinerea unui standard inalt de calitate si a unei relatii foarte apropiate cu clientul, am ajuns sa fim din ce in ce mai recomandati. Astfel, in urmatorul an, ne-am permis sa ne facem reclama in Pagini Aurii, sa avem site pe Internet, reclame in ziare.”
Momentele de cotitura in dezvoltarea afacerii au fost legate, in cazul lui Leonard Mihai, de obtinerea unor contracte mari. Au fost doua momente, doua contracte in 2001, in valoare de aproape 1 miliard, care inseamna, potrivit declaratiilor lui, o suma mare in domeniu. „Eu nu m-am gandit sa dezvolt firma asta mai in afara domeniului dezinsectiei. Nu m-am gandit la curatenie sau altele asemenea. Dezinsectia e mai simpla, nu necesita prea multi oameni si materiale (acum am 8 oameni). Dar am avut un contract cu o comuna din judetul Galati, pentru neutralizarea sobolanilor si cu un combinat din Pitesti, pentru dezinsectie si deratizare si apoi am putut sa ma extind si in alte domenii: o spalatorie ecologica, apoi una de masini”, spune el.
 
Afacerea este sezoniera
In lunile ianuarie si februarie comenzile sunt aproape inexistente. In industria alimentara, mai ales, luna ianuarie este “moarta”: nu  exista rulaj mare de marfa, temperaturile sunt scazute si nu apar insectele, prin urmare nu e nevoie de servicii DDD. „Chiar daca in contract sunt trecute 12 luni, nu poti sa le impui un anumit serviciu, chiar daca este contractat. Noi lucram pe baza unor programari, nu am folosit metodele agresive pe care le foloseau unii din bransa. Se duceau la clienti si le spuneau: «Am venit cu dezinsectia.» Noi avem urmatoarea procedura: sunam clientul, ii amintim ca are programare pe data respectiva, il intrebam daca mai e valabila. Poate are un eveniment, poate e inventar sau e inchis, la restaurante au nunti, la fel la hoteluri. Bineinteles, ne-am lovit de problemele financiare existente in Romania. Oamenii contracteaza si de platit… Trebuie sa ai o oarecare stabilitate finaciara, adica trebuie sa ai niste bani in spate”, explica Sylviu Kumbakisaka.
Pentru Leonard Mihai, contractul nu inseamna mare lucru, pentru ca tot cuvantul intre oameni e cel care conteaza. „Mie dezinsectia mi se pare un lucru extrem de banal, pe care poate sa-l faca absolut oricine, cu conditia sa fie un pic deschis la minte. Ce faci? Iei substanta, o pui in pompa, asta dupa ce ai luat avizele necesare, si dai cu ea. Ma surprind cei care isi fac hotel sau restaurant si nu au propriul departament de dezinsectie. Era primul lucru pe care l-as fi inclus in domeniul de activitate la infiintarea firmei si faceam treaba asta singur, daca eram in locul lor. Vorbim de niste adaosuri mari in domeniul asta, in patru-cinci ani te imbogatesti, daca ai noroc sa prinzi lucrari”, spune Leonard Mihai.

Concurenti necinstiti
Concurenta neloiala este poate cea mai mare dificultate pe care o intalneste un proaspat intreprinzator in DDD.  „O concurenta neloiala si sufocanta vine din zona pietei subterane, de la te miri cine. Sunt amatori care isi  iau o pompa cu pulverizator de cateva sute de mii de lei si, daca fac 5 apartamente, au si scos 250.000 de lei”, explica Sylviu Kumbakisaka
O alta problema este vanzarea pe piata neagra a substantelor insecticide, pe care oamenii sunt tentati sa cumpere. Au fost accidente foarte grave, pentru ca insecticidul combinat cu apa are in general un aspect laptos si au fost copii care au baut, crezand ca-i lapte. „Apoi mai sunt si companiile care au contracte cu municipalitatea, in atributiile carora intra doar combaterea tantarilor si care nu au dreptul sa faca actiuni de combatere a gandacilor, de exemplu. Angajatii acestor companii isi termina treaba la ora 12.00 si pana la sfarsitul programului au timp sa intre cu 50.000 de lei prin blocuri”, spune Sylviu.
Lucrul la negru este o practica des intalnita in domeniu, dar, si mai grav, unele firme semneaza contracte fara sa mai si presteze serviciile. Si asta la solicitarea clientilor. Este cazul unora dintre magazinele alimentare, care au obligativitatea actiunilor DDD, dar care vor sa plateasca mai putin. Toata lumea e multumita, clientul are ce sa arate la control, iar „prestatorul de servicii” incaseaza niste bani si nu cheltuie nimic. Leonard Mihai ia atitudine in aceasta problema: „Multi clienti platesc serviciile de dezinsectie pe la diverse firme, dar acestea nu sunt practic duse la bun sfarsit. Contractele sunt incheiate doar pentru a avea acoperire legala. Eu nu inteleg chestia asta, daca tot platesti…Si pe mine ma mai suna magazine mici, ma intreaba cat costa, le spun ca intre 800.000 si 1 milion, ei compara cu ofertele altor firme si pe urma ma intreaba: «Dom’le, a venit control de la Sanepid, nu vrei sa-mi faci si mie doar acte si-ti platesc doar jumate?». Chiar nu inteleg, parca m-as ocupa cu taxele de protectie… Eu nu fac asa ceva si asta incerc sa le spun si lor: prin acest contract eu sunt raspunzator de aceste probleme de la data semnarii contractului. Sa zicem ca as fi de acord, as lua doar jumatate din bani si nu as face nimic acolo si vine un control si-i gaseste gandaci sau alte insecte. Autoritatile vin si ma iau pe mine de gat dupa aceea, dupa cum este si normal.”

Sursa: Idei de afaceri